Pro și Contra

Implantul dentar aduce foarte multe îmbunătățiri în viața de zi cu zi a paciențior cu probleme dar sunt și cazuri în care implanturile dentare sunt contraindicate. O foarte scurtă analiză pro și contra arată cam așa:

Avantaje

• redarea esteticii, atât faciale cât și orale, îmbunătățirea respectului de sine, ceea ce este un factor cheie în societatea de astăzi.
• pe lângă aspectele estetice este îmbunătățită și fonația, masticația.
• previne retracția gingiei și resorbția osului.
• aceste implanturi nu degradează integritatea dinților vecini, din contra, face ca dinții vecini să aibă o durată de viață mai lungă.
• previne apariția problemelor de tip gastric prin realizarea masticației bolului alimentar în mod corespunzător.
• implanturile sunt rezistente și se comportă ca și dinții naturali dacă se aplică o igienă corespunzătoare.
• rata de succes este foarte mare (95% – mandibulă și 90% – maxilar), cu condiția ca pacientul să fie apt din toate punctele de vedere pentru acest tip de intervenție.

Contraindicații

1. Contraindicații generale – dacă pacientul suferă de anumite afecțiuni sau boli generale

• diabetul zaharat necontrolat.
• tratamentul prelungit cu medicamente imunosupresoare.
• coagulopatii (leucemie, hemofilie).
• abuzul de alcool sau de droguri.
• tulburările psihiatrice severe.
• metastazele tumorale.

Alte afecțiuni care necesită tratament și un consult interclinic înainte de aplicarea unui implant dentar:

• endocrinopatiile (diabet zaharat, insuficiență hipofizară, insuficiență corticosuprarenală, hipo și hipertiroidism, acromegalie, sindrom Cushing).
• afecțiuni granulomatoase (granulomatoza Wegner, tuberculoza, sarcoidoza).
• afecțiuni cardiovasculare (ateroscleroză, hipertensiune arterială, hipotensiune ortostatică, endocardite).
• reacții de hipersensibilitate sau alergice (anafilaxia, urticaria, hipersensibilitate la medicamente).
• boli cu imunodeficiență (HIV).

2. Contraindicații locale – reprezintă tulburări locale, de obicei la nivelul cavității bucale, care împiedică temporar poziționarea implanturilor dentare. Majoritatea acestor afecțiuni pot fi remediate prin intervenții preoperatorii.

• osul alveolar în care ar urma să fie poziționat implantul prezintă infecții cronice sau este prea slab reprezentat. Pentru a asigura un prognostic bun, un implant dentar trebuie să fie înconjurat de țesut osos sănătos pe toată lungimea lui.

• formațiuni anatomice importante (sinusul maxilar, nervul alveolar inferior sau mandibular) au o poziție care ar putea interfera cu implantul dentar – aceste situații necesită intervenții chirurgicale pregătitoare înainte de introducerea implanturilor în os.

• anumite afecțiuni locale ale mucoasei bucale sau ale osului alveolar: tumori maligne regionale, tratament iradiant în antecedente la nivelul oaselor maxilare, afecțiuni osoase metabolice, pemfigus etc.
• hipersensibilitate sau alergie la materialele din care sunt fabricate implanturile dentare – apare extrem de rar.
• igienă bucală deficitară.
• bruxism sau scrâșnirea inconștientă a dinților.

Succesul

Succesul unui tratament prin implant dentar este cumulul unor factori care trebuie îndepliniți cu strictețe:

• pacientul trebuie să prezinte o stare de sănătate bună pentru ca intervenția să se realizeze și, de asemenea, să urmeze cu strictețe indicațiile medicului stomatolog.
• experiența personalului ce realizează intervenția.
• controlul periodic, de cel puțin două ori pe an, la medicul dentist.
• o igienă orală corespunzătoare pentru a reduce orice risc de infecție.
• renunțarea la fumat.

Chiar dacă intervenția a decurs cu succes dar pacientul nu respectă cu strictețe o igienă orală corespunzătoare, toată lucrarea realizată se poate degrada fiind nevoie de realizarea unei noi intervenții. De asemenea, un alt factor este bugetul pe care îl alocă pacientul implantului. O intervenție poate fi realizată în mai multe etape sau în una singură, iar acest lucru va fi stabilit de medicul stomatolog în funcție de parametrii dumneavoastră de sănătate.

Eșecul

Eșecul unui implant dentar este caracterizat de mai mulți factori, cel mai important fiind cel în care procesul de osteosinteză nu se realizează. Când acest proces nu s-a realizat, implantul este dureros la atingere, prezintă mobilitate sau este caracterizat prin pierdere osoasă peri-implantară de mai mult de 1 mm în primul an și mai mare de 0.2 mm în fiecare an.

Un alt factor al eșecului este cel al lipsei profesionalismului echipei medicale care realizează intervenția cât și echipametul deficitar cu care se lucrează.

Un factor decisiv în eșecul implantului este pacientul care nu respectă corect indicațiile postoperatorii ale medicului stomatolog, adică un controlul periodic și o igienă orală corespunzătoare.